1. CE ESTE UN SERVER?

Un server este un computer sau un sistem care furnizează resurse, date, servicii sau programe către alte computere, cunoscute sub numele de clienți, printr-o rețea. În teorie, ori de câte ori computerele împărtășesc resurse cu mașinile client, ele sunt considerate servere. Există multe tipuri de servere, inclusiv servere web, servere de poștă și servere virtuale.

Un sistem individual poate furniza resurse și le poate utiliza din alt sistem în același timp. Aceasta înseamnă că un dispozitiv poate fi atât un server cât și un client în același timp.

Unele dintre primele servere au fost computere mainframe sau minicomputere. Minicomputerele erau mult mai mici decât computerele mainframe, de unde și numele. Cu toate acestea, pe măsură ce tehnologia a evoluat, acestea au sfârșit să devină mult mai mari decât computerele desktop, ceea ce a făcut ca termenul de microcomputer să fie oarecum mai fain.

Inițial, astfel de servere erau conectate la clienți cunoscuți ca terminale care nu făceau nicio calculare reală. Aceste terminale, denumite terminale mut, existau pur și simplu pentru a accepta introducerea prin intermediul tastaturii sau cititorului de carduri și pentru a returna rezultatele oricăror calcule pe un ecran de afișare sau o imprimantă. Calculul propriu-zis s-a făcut pe server.

Mai târziu, serverele au fost adesea computere unice, puternic conectate printr-o rețea la un set de computere client mai puțin puternice. Această arhitectură de rețea este adesea denumită modelul client-server, în care atât computerul client cât și serverul au putere de calcul, dar anumite sarcini sunt delegate serverelor. În modelele anterioare de calcul, cum ar fi modelul mainframe-terminal, mainframe-ul a acționat ca un server, chiar dacă nu a fost menționat cu acest nume.

Pe măsură ce tehnologia a evoluat, definiția unui server a evoluat odată cu ea. În aceste zile, un server nu poate fi altceva decât software care rulează pe unul sau mai multe dispozitive de calcul fizice. Astfel de servere sunt adesea denumite servere virtuale. Inițial, serverele virtuale au fost utilizate pentru a crește numărul de funcții de server pe care un singur server hardware le-ar putea realiza. Astăzi, serverele virtuale sunt adesea administrate de o terță parte pe hardware pe Internet într-un aranjament numit cloud computing.

Un server poate fi proiectat pentru a face o singură sarcină, cum ar fi un server de e-mail, care acceptă și stochează e-mailurile și apoi îl furnizează unui client solicitant. De asemenea, serverele pot efectua mai multe sarcini, cum ar fi un fișier și un server de imprimare, care ambele stochează fișiere și acceptă lucrări de imprimare de la clienți și apoi le trimit la o imprimantă atașată la rețea.

2. CUM FUNCTIONEAZA UN SERVER?

Pentru a funcționa ca un server, un dispozitiv trebuie configurat pentru a asculta solicitările clienților de pe o conexiune de rețea. Această funcționalitate poate exista ca parte a sistemului de operare ca o aplicație instalată, rol sau o combinație a celor două.

De exemplu, sistemul de operare Windows Server Microsoft oferă funcționalitatea pentru a asculta și a răspunde solicitărilor clientului. În plus, rolurile sau serviciile instalate cresc la ce tipuri de solicitări client poate răspunde serverul. Într-un alt exemplu, un server web Apache răspunde solicitărilor browserului Internet printr-o aplicație suplimentară, Apache, instalată în partea de sus a unui sistem de operare.

Când un client necesită date sau funcționalități de la un server, acesta trimite o solicitare prin rețea. Serverul primește această solicitare și răspunde cu informațiile corespunzătoare. Acesta este modelul de solicitare și răspuns al rețelei client-server, cunoscut și sub denumirea de model de apel și răspuns.

Adesea, un server va efectua numeroase sarcini suplimentare ca parte a unei singure solicitări și răspunsuri, inclusiv verificarea identității solicitantului, asigurarea faptului că clientul are permisiunea de a accesa datele sau resursele solicitate și formatarea sau returnarea corespunzătoare a răspunsului necesar într-un mod asteptat.

3. TIPURI DE SERVERE

Există multe tipuri de servere care îndeplinesc diferite funcții. Multe rețele conțin unul sau mai multe tipuri de server comune:

Servere de fișiere
Serverele de fișiere stochează și distribuie fișiere. Mai mulți clienți sau utilizatori pot partaja fișiere stocate pe un server. În plus, stocarea centralizată a fișierelor oferă soluții mai ușoare de rezervă sau de toleranță la erori decât încercarea de a oferi securitate și integritate pentru fișierele de pe fiecare dispozitiv dintr-o organizație. Hardware-ul serverului de fișiere poate fi proiectat pentru a maximiza viteza de citire și scriere pentru a îmbunătăți performanța.

Servere de imprimare
Serverele de imprimare permit gestionarea și distribuirea funcționalității de imprimare. În loc să atașați o imprimantă la fiecare stație de lucru, un singur server de imprimare poate răspunde solicitărilor de imprimare de la numeroși clienți. Astăzi, unele imprimante de dimensiuni mai mari și superioare vin cu propriul server de imprimare încorporat, ceea ce elimină nevoia unui server de imprimare suplimentar bazat pe computer. Acest server de imprimare intern funcționează, de asemenea, răspunzând la solicitările de imprimare ale unui client.

Servere de aplicații
Serverele de aplicații rulează aplicații în locul computerelor client care rulează aplicații la nivel local. Serverele de aplicații rulează adesea aplicații care consumă resurse, care sunt partajate de un număr mare de utilizatori. În acest fel, se elimină necesitatea ca fiecare client să aibă resurse suficiente pentru a rula aplicațiile. De asemenea, elimină necesitatea instalării și întreținerii software-ului pe multe mașini, spre deosebire de doar unul.

Servere DNS
Serverele Domain Name System (DNS) sunt servere de aplicații care oferă rezoluție de nume computerelor client prin transformarea numelor ușor de înțeles de către oameni în adrese IP care pot fi citite de mașini. Sistemul DNS este o bază de date distribuită pe scară largă de nume și alte servere DNS, fiecare putând fi folosit pentru a solicita un nume de computer necunoscut altfel. Când un client are nevoie de adresa unui sistem, trimite o solicitare DNS cu numele resursei dorite către un server DNS. Serverul DNS răspunde cu adresa IP necesară din tabelul său de nume.

Servere de mail
Serverele de mail sunt un tip foarte comun de servere de aplicații. Serverele de mail primesc e-mailuri trimise către un utilizator și le stochează până când sunt solicitate de un client în numele respectivului utilizator. Dispunerea de un server de e-mail permite configurarea și atașarea corespunzătoare a rețelei în orice moment. Apoi este gata să trimită și să primească mesaje, în loc să solicite fiecărei mașini client să aibă propriul subsistem de e-mail care rulează continuu.

Servere web
Unul dintre cele mai abundente tipuri de servere pe piața de astăzi este un server web. Un server web este un fel de server de aplicații care găzduiește programe și date solicitate de utilizatori de pe Internet sau intranet. Serverele Web răspund la solicitările de la browserele care rulează pe computere client pentru pagini web sau alte servicii bazate pe web. Serverele web comune includ serverele web Apache, serverele Microsoft Internet Information Services (IIS) și serverele Nginx.

Servere de baze de date
Cantitatea de date utilizate de companii, utilizatori și alte servicii este uimitoare. O mare parte din aceste date sunt stocate în baze de date. Bazele de date trebuie să fie accesibile pentru mai mulți clienți în orice moment și pot necesita cantități extraordinare de spațiu pe disc. Amândouă aceste nevoi se acordă bine localizării acestor baze de date pe servere. Serverele de baze de date execută aplicații de baze de date și răspund la numeroase solicitări ale clienților. Aplicațiile obișnuite de server de baze de date includ Oracle, Microsoft SQL Server, DB2 și Informix.

Servere virtuale
Serverele virtuale iau cu asalt lumea serverelor. Spre deosebire de serverele tradiționale care sunt instalate ca sistem de operare pe hardware-ul mașinii, serverele virtuale există doar așa cum sunt definite în cadrul unui software specializat numit hypervisor. Fiecare hipervisor poate rula sute sau chiar mii de servere virtuale toate simultan. Hipervisor-ul prezintă hardware-ului virtual serverului ca și cum ar fi un hardware fizic real. Serverul virtual folosește hardware-ul virtual ca de obicei, iar hipervisor-ul trece nevoile reale de calcul și stocare pe hardware-ul real de dedesubt, care este distribuit între toate celelalte servere virtuale.

Servere proxy
Un server proxy acționează ca un intermediar între un client și un server. Adesea folosit pentru a izola clienții sau serverele în scopuri de securitate, un server proxy primește solicitarea de la client. În loc să răspundă clientului, acesta transmite cererea către un alt server sau proces. Serverul proxy primește răspunsul de la al doilea server și apoi răspunde la clientul inițial ca și cum ar răspunde de unul singur. În acest fel, nici clientul, nici serverul care răspunde nu trebuie să se conecteze direct între ei.

Servere de monitorizare și management
Unele servere există pentru a monitoriza sau gestiona alte sisteme și clienți. Există multe tipuri de servere de monitorizare. Mai mulți dintre ei ascultă rețeaua și primesc fiecare cerere de client și răspuns la server, dar unii nu solicită sau nu răspund la datele în sine. În acest fel, serverul de monitorizare poate urmări tot traficul din rețea, precum și solicitările și răspunsurile clienților și serverelor, fără a interfera cu aceste operațiuni. Un server de monitorizare va răspunde solicitărilor clienților de monitorizare, precum cele administrate de administratorii de rețea care urmăresc starea de sănătate a rețelei.

4. STRUCTURI DE SERVER

Conceptul de servere este aproape la fel de vechi ca rețeaua în sine. La urma urmei, scopul unei rețele este de a permite unui computer să vorbească cu un alt computer și să distribuie o muncă sau resurse. Calculatia a evoluat de atunci, rezultând mai multe tipuri de structuri și hardware de server.

Mainframe sau minicomputer (AS / 400)
Ați putea spune că serverele originale, computerele mainframe și mai târziu, minicomputerele, au gestionat aproape toate sarcinile de calcul, cu excepția interacțiunii cu utilizatorul printr-un ecran și tastatură, care a fost lăsat în sistemul client.

Computer hardware server
Următoarea undă majoră de servere includ servere bazate pe computer. În multe privințe, aceste servere nu erau altceva decât computere desktop mai mari și mai puternice. Astfel de servere erau în general mai scumpe și dețineau mult mai mult spațiu de memorie și disc decât majoritatea computerelor client. Fiecare server era încă o unitate de sine stătătoare, cu propria placă de bază, procesor, memorie, unități de disc și alimentare. Serverele de acest fel erau adesea depozitate în camerele cu aer condiționat numite camere server și ulterior au fost fixate în rafturi pentru o mai bună stocare și accesibilitate.

Serverele Blade
Hardware-ul original al serverului computerului era mare și stocat în rafturi care puteau ține sute de kilograme. Cu timpul, însă, prin mijloace mai rapide de conectare a hardware a rezultat extragerea părților serverului dintr-un singur dispozitiv cu sine. Prin eliminarea hard disk-urilor, eliminarea răcirii interne și miniaturizarea continuă a pieselor de calcul, serverele au fost în cele din urmă reduse la un singur server subțire cunoscut sub numele de server blade. Deși sunt încă depozitate în rafturi în camerele de server, serverele lame sunt mai mici și pot fi înlocuite mai ușor.

Combinarea serverelor
Chiar înainte de virtualizare, serverele au fost extrase din modelul standard al unui singur sistem de operare de server instalat pe o mașină hardware. Tehnologia, cum ar fi stocarea atașată la rețea, a eliminat nevoia ca un server să aibă propriul său spațiu de stocare. Alte tehnologii, cum ar fi oglindirea și clusteringul, au permis combinarea pieselor de hardware pe servere mai mari, mai puternice. Un astfel de server ar putea consta din mai multe blade-uri, mai multe dispozitive de stocare atașate și o sursă de alimentare externă, iar fiecare piesă ar putea fi schimbată pentru alta, în timp ce serverul era încă în funcțiune.

Servere virtuale
Serverele virtuale necesită încă hardware, dar acel hardware rulează acum un proces diferit cunoscut sub numele de hipervisor. În unele cazuri, cum ar fi Microsoft Hyper-V, un sistem de operare complet continuă să funcționeze pe hardware propriu. În alte cazuri, așa-numitele hipervisoare metalice goale pot fi instalate direct pe hardware-ul serverului. În ambele cazuri, hardware-ul în sine este deseori răspândit pe o serie de servere blade, stocare în rețea și alimentare, ceea ce duce la un mediu în care este imposibil să se spună unde se termină un server individual și începe altul.

5. EXEMPLE DE SISTEME DE OPERARE SERVER

Servere Microsoft Windows
Se poate argumenta că Windows for Workgroups a fost primul sistem de operare al serverului Microsoft. În acea versiune, anumite computere ar putea fi setate să partajeze resurse și să răspundă solicitărilor clienților, ceea ce le-a făcut servere prin definiție. Primul sistem de operare real al serverului Microsoft a fost Windows NT. Versiunile sale 3.5 și 3.5.1 au rulat pe multe rețele de afaceri până când Microsoft a lansat linia sa de Windows Server care continuă să existe în prezent. Cea mai actuală versiune Windows Server este Windows Server 2016. Această versiune acceptă numeroase aplicații și baze de date, precum și un hipervisor care permite serverele virtuale.

Servere Linux / Unix
Celălalt jucător important în sistemele de operare pentru server este tărâmul Linux / Unix. Există mai multe versiuni de Linux / Unix, inclusiv Red Hat Enterprise Linux, Debian și CentOS. Ca sistem de operare open-source, Linux este foarte popular ca server web, adesea cu serverul de aplicații web Apache instalat.

NetWare
Deși nu a mai fost realizat, NetWare a fost un jucător important în spațiul software-ului serverului, deoarece era client-server a crescut. În cele din urmă, NetWare și-a mutat sistemul de operare al serverului într-un kernel bazat pe Linux și l-a numit un Novell Open Enterprise Server (OES).

Servere cloud
Serverele virtuale găzduite pe o infrastructură terță parte dintr-o rețea deschisă, cum ar fi Internetul, sunt numite servere cloud. Există numeroși furnizori de server cloud în zilele noastre, inclusiv platforma Google Cloud, Microsoft Azure și IBM Cloud.
Cu toate acestea, principalul pionier al cloud computing-ului corporativ a fost platforma AWS a Amazon. Inițial a început să folosească capacitatea de rezervă a serverelor și rețelelor proprii Amazon, dar AWS permite clienților să creeze un server virtual aproape instantaneu și apoi să ajusteze cantitatea de resurse pe care serverul le poate folosi din mers.
Astăzi, un server nu poate fi altceva decât datele hardware-ului fizic care constă din mai multe procesoare, unități de disc, memorie și conexiuni la rețea. Dar, chiar și acum, un server este încă doar un sistem care răspunde la o solicitare a unui client.

Sursa: https://www.paessler.com/it-explained/server